Istoria acestui fragment este și povestea altor fragmente de piatră asemănătoare. Fie că vorbim despre părți din diferite coloane sau monumente funerare, inscripții și cadre decorate, toate sunt extrase din diferite construcții romane sau din părți dispărute din Catedrala romano-catolică din cetate, după primele sale etape de construcție. De exemplu, această piesă a fost adusă după ce una dintre cele două intrări originale sudice ale catedralei a dispărut odată cu tot decorul său de piatră, probabil o frumoasă compoziție cu coloane, ancadramente de poartă și decorații.

A fost ascunsă de ochii lumii până nu demult când a fost dezvelită din masa de zidărie care compune faţada nordică a Palatului Principilor, cea pe unde se intră în muzeu. A fost extrasă în timpul reabilitărilor alături de alte astfel de fragmente din portalul dispărut al catedralei identificate cu ocazia restaurării clădirii.

Identitatea acestui fragment de colonetă este legată de un stil de arhitectură care a apărut prima oară în sec. al X-lea, deci cu 200 de ani înaintea piesei din expoziție. Acest stil se numea romanic și a apărut într-un loc celebru, Cluny, undeva în Franța, acolo unde a activat un ordin mănăstiresc bine cunoscut în lumea catolică – ordinul benedictin ce poartă numele fondatorului, Sf. Benedict. Caracteristica principală a acestui stil este aspectul mai masiv al construcţiilor, cu acoperişuri în boltă de piatră semicirculară sprijinite pe piloni masivi. În interior și pe faţade se înşiruiesc o serie de coloane unite între ele prin arcuri semicirculare, iar pereții sunt ornamentați cu sculpturi în care apar personaje bondoace și mai naiv reprezentate, animale fantastice, decoruri geometrice și vegetale. Ferestrele au tot o formă semicirculară, sunt mici şi înguste, cu o deschidere mică la exterior şi lărgită la interior. Motivul de bază este linia curbă, așa cum la stilul gotic, se va vedea, este linia frântă.