Poveste  

Trebuie știut faptul că acest palat a fost impregnat nu numai cu spiritul Renașterii ci și cu unul eclectic, de amestec armonios de influențe, aspect foarte vizbil în decorurile interioarelor palatului. Ştim asta din tabloul unde este înfățișată Sala Audienței, în momentul recepției ambasadorului otoman Yousouf Mouttaher Agha la curtea principelui Gabriel Bethlen (1625).

Vedem în tablou cum pereții sălii erau îmbrăcați în celebrele plăcuțe ceramice otomane de Iznik. Se pare că ar fi fost nu mai puțin de 1.400 astfel de plăci comandate chiar de principe, prin ambasadorul său permanent de la Istanbul, Mihály Toldalagi, în iunie 1623. Odată cu transportul au venit și doi meşteri turci pricepuți la Alba Iulia, care aveau sarcina clară să decoreze două săli reprezentative ale palatului, una dintre acestea fiind sala de audiență a reședinței sale.

Cu timpul, ceramicii de Iznik îi va lua locul mai târziu ceramica de Vințu. Noi deținem în colecția muzeului două plăci ceramice decorate cu ornamente vegetale și florale după desene otomane, executate în atelierele habane din Vințu de Jos, cel mai important centru al artei ceramice din Transilvania din epocă. Fragmentele provin din umplutura unor bolți, dar original decorau spații reprezentative ale palatului princiar.

Cum s-a ajuns aici? Decorațiile inițiale ale Palatului Principilor au fost afectate probabil de atacul turco-tătar din septembrie 1658. Este o situație tragică care îl obligă pe principele Mihai Apafi I să întreprindă o serie de reparații ale palatului după anul 1666, moment în care au fost comandate aceste plăci de ceramică de la Vințu realizate de cei mai buni artizani ai Principatului Transilvaniei.