Povestea Plautillei

Monedele cu efigia Plautillei încep să fie emise în 202 d.Hr., după căsătoria acesteia cu Caracalla, fiul împăratului Septimius Severus. Imaginea și legenda de pe reversul monedei amintesc despre căsătoria fastuoasă a celor doi, aranjată de împărat și de către Fulvius Plautianus, tatăl Plautillei și văr primar al împăratului, prieten și prefect al gărzilor sale pretoriene. Este o emisiune limitată, iar faptul că a fost descoperită aici o face cu atât mai interesantă. Uniunea celor doi a fost nefericită și probabil niciodată consumată. După execuția tatălui Plautillei pentru înaltă trădare (205 d.Hr.), aceasta este exilată de către Caracalla în Sicilia, alături de fratele ei, ambii fiind executați, probabil prin strangulare, 6 ani mai târziu, imediat după moartea lui Septimius Severus.

Plautilla a fost una dintre multele victime ale împăratului. Caracalla a sfârșit în cel mai puțin glorios mod cu putință, ucis fiind de un soldat trimis de prefectul pretoriului său, Macrinus, când își făcea nevoile fiziologice pe marginea drumului spre Carrhae (217 d.Hr.).

Povestea vizitelor lui Caracalla și a lui Traian în Dacia

Caracalla a vizitat Dacia cel mai probabil în anul 214 d.Hr., în cursul călătoriei de-a lungul frontierei Dunării, care a urmat războiului câştigat cu alamanii (populaţie barbară de origine germanică), în 213 d.Hr. A traversat mai toate provinciile dunărene, inclusiv Dacia, înainte de a petrece iarna 214/215 d.Hr. la Nicomedia, o fostă aşezare antică grecească aflată în Turcia de azi. De acolo, s-a îndreptat spre Orient şi Alexandria. În Dacia nu i se cunoaşte traseul exact, dar baze de statui purtând o dedicaţie foarte specială s-au descoperit în aproape toate castrele şi oraşele provinciei, probabil în aşteptarea vizitei imperiale. Apulum, care era cel mai important centru militar şi administrativ al provinciei, precum şi sediu al guvernatorului, cu siguranţă a fost vizitat. Deşi nu avem o monedă cu chipul său în expunere, Traian a fost primul împărat roman care a venit în Dacia cu ocazia celor două războaie de cucerire (101-102 şi 105-106 d.Hr.). Este foarte probabil să fi rămas aici o scurtă perioadă, după finalizarea războiului, pentru a demara procesul de organizare a noii provincii romane. Nu ştim unde și pentru cât timp a stat în Dacia romană, dar izvoarele ne spun că a primit capul şi mâna dreaptă a lui Decebal de la decurionul de cavalerie Tiberius Claudius Maximus, la Ranisstorum, localitate neidentificată până în prezent, dar presupusă a fi în zona cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei.